Nunta

În ajunul datei fixate, a avut loc cununia civilă la primăria comunei Păltinoasa și tot în acea sâmbătă seara ne-a cununat părintele Bojescu în casa parohială, întrucât fratele meu, Vasile, care urma să vină la nuntă, era secretar general în Consiliul Superior al Agriculturii, actualul minister și ar fi avut probleme cu regimul comunist dacă ar fi intrat în biserică, la fel și noi, care eram uteciști și propagandiști. Au fost cazuri în care unii își pierdeau serviciul din acest motiv.
Odată cu venirea mea la Capu Codrului în vederea oficierii cununiei civile, tata a adus cu căruța un vițel tăiat și multe găini. Găinile proveneau din donațiile vecinilor și rudelor mele mai apropiate și acestea nu erau puține. Cu o zi înainte de a le aduce la Capu Codrului s-au strâns vecinele și rudele respective la noi acasă în Ilișești, de le-au tăiat și le-au pregătit pentru prepararea bucatelor la masa de nuntă. Așa era obiceiul în Ilișești, și cum noi aveam multe rude, multe au fost și găinile.
Duminica, în ziua nunții, mă aflam la Ilișești, căci așa mi-a fost vrerea, să fiu luată de-acasă. Ștefan a venit în Ilișești îmbrăcat în costumul de mire cu bicicleta. Pe vremea aceea n-avea alt mijloc de transport mai la îndemână la acea oră. Înainte de ora prânzului, au venit invitații din partea mea, unii cu căruțele, urmând să-i transporte pe cei prezenți la Capu Codrului. Toate ca toate, dar muzică n-aveam, întrucât „Batalanii”, formație renumită în acel timp în Gura Humorului, n-au vrut să vină la Ilișești, tot din lipsa mijloacelor de transport. Exista un singur autobuz Gura Humorului – Suceava, dar orele la care acesta circula nu se potriveau cu cele necesare nunții noastre.
Mai târziu, după ce mă familiarizasem de-a binelea cu socrii, le-am reproșat că n-au plătit o căruță să aducă muzica în Ilișești pentru a ne însoți în drum spre Capu Codrului, ca la orice nuntă, în care muzica are rolul principal, dar ideea le-a venit și lor prea târziu.
Până la venirea noastră din Ilișești cu căruțele, în curtea socrilor cânta deja muzica, iar tineretul din sat dansa fără mire și mireasă. A fost, totuși, frumoasă deplasarea noastră cu nuntașii dispuși și vreme frumoasă, iar fratele meu, Vasile, ne-a făcut și fotografii.
A urmat petrecerea de nuntă. S-a dansat în curtea casei până s-a întunecat. S-au distrat nu numai nuntașii, ci și tinerii din sat, care probabil erau curioși să vadă mireasa, pe care n-o văzuseră până atunci.
Nași ne-au fost Catargiu Traian și Eugenia, Vasile și Cornelia Pohoață.