Viata

În anii din urmă, ca pensionară, în sărbători și duminici, îmi găsesc, pe cât posibil, refugiul în biserică. Acolo, într-un colțișor, îmi găsesc de cele mai multe ori liniștea necesară după o săptămână de muncă. Simt că prin prezența mea în sfântul lăcaș îmi continui munca educativă. Acolo, aproape toate figurile îmi sunt cunoscute: foști elevi de-ai mei, mulți dintre ei acum părinți sau chiar bunici, în frunte cu preotul satului, Marius, căruia i-am fost dirigintă, precum și copiii acestora. Mă simt din nou într-un colectiv, uniți în același gând: credința în Dumnezeu, în care ne punem atâtea speranțe. Ajunsă acasă de la slujba religioasă mă simt mai bine, mai liniștită sufletește, reîmprospătată, cu mai multă putere de muncă.

Cuvintele nu-mi mai ajung să-i mulțumesc Bunului Dumnezeu că am ajuns vârsta de șaptezeci și trei de ani și că, în general, sunt sănătoasă, pot munci aproape ca și atunci când eram mai tânără, mă pot deplasa fără nici o greutate pe picioarele mele, pot citi în timpul liber câte o carte, să văd câte un serial, ceea ce nu reușeam când eram în activitate, pentru că nu mai găseam timp, întrucât mereu corectam lucrările elevilor, caietele lor, corecturi la care cei mai mulți elevi nici nu se uitau. Pot viziona liniștită emisiunile de televiziune și sunt dispusă să port o discuție cu oricine.

Somnul mi-era neliniștit uneori când era Ștefan bolnav, căci în ultimul timp a trebuit să fiu foarte grijulie cu el, căci a avut mari probleme de sănătate.

Când trec două sau trei zile fără să știu nimic de fetele mele, de asemenea mă neliniștesc până primesc vești, dar acum comunicăm mult mai ușor cu ajutorul acestei minuni extraordinare ale tehnicii care este Internetul și cu care am început să mă descurc destul de bine. Ne vedem cu camera pe messenger aproape în fiecare zi, deci le simt mereu aproape. Sunt tare fericită că le am, deși-s la distanță și sufletește le simt pe amândouă foarte aproape, în fiece minut și fiece secundă.

Și cum să nu mulțumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce-mi dă, gândindu-mă că atâtea colege din clasa mea au trecut demult în lumea de dincolo?